peren
Cum sa va spun eu ca sa intelegeti? Sunt unele zile din vietzile noastre in care totul e ‘negru’ in jur. Nu iti gasesti locul, te racaie ceva pe interior si esti nemultumit ‘de tot si toate’.
In ultima vreme nu mai sunt asa entuziasmat cum eram asta vara, banalitatea balteshte in mine la fiecare pas. Stiati ca reducerea luminii naturale o data cu scaderea lunigimii zilelor are o influenta directa asupra metabolismului nostru… Lumina Soarelui chiar ne face mai veseli si tine apatia departe. Mi-a spus mie o data cineva intelept tare!
Dar sunt zile in care Soarele se ascunde de noi. Si atunci fugi de lumea-ti cunoscuta, te opresti in parc unde nimeni nu te stie si stai sa-ti aduni gandurile si sa-ti revii….
Te gandesti ca bine era cand mic fiind nu ‘vedeai’ mai sus de nivelul ochilor; nu percepeai problemele de pe palierul urmator: grijile zilnice ale parintilor pentru tine nu existau; era problema lor ca trebuia sa aiba ce iti da de mancare, ca trebuia sa iti cumpere 2/3 perechi de bascheti pe vara, ca….Singura ta obligatie era sa te joci, sa iti vezi de jocurile tale.
…si timpul trece si incet incet lucruile se complica…din ce in ce mai mult de cateodata cand te opresti din alergat te intrebi cat de mult se vor mai complica?! Avem o viata sa descoperim cat de mult…
Addenda:
“Cum apare depresia?
Celula nervoasă secretă şi transmite informaţie specific neuronală prin intermediul substanţei numite serotonină. Cînd calitatea acestui neurotrans-miţător se alterează din cauza unei tensiuni psiho-emoţionale constante (un atom de carbon sau de oxigen se aşază altfel, modificînd configuraţia steri-că a serotoninei) sau cînd neuronul produce în exces serotonină ― apare depresia. E nevoie atunci de o substanţă care să blocheze recaptarea serotoninei modificate chimic sau produse în exces şi, astfel, să anuleze mecanismul chimic şi fiziologic de producere a depresiei. Unul dintre aceste anti-depresive este sentralina, produs chimic creat în laborator şi comercializat cel mai adesea sub numele de Zoloft. Zoloftul! Cum se poate ca un sfert de pastilă înghiţit zilnic să îţi regleze relaţia cu tine, cu ceilalţi şi cu moartea? Să îţi redea sistemul de iluzii fără de care nu poţi să faci nici cel mai mic pas în existenţă? Ce res mirabilis, Zoloftul acesta, născut din singurătatea şi spaimele omului modern! De cînd zeii ne-au părăsit, am fost obligaţi să născocim un agent al disimulării, un covor chimic aruncat peste prăpastia existenţei, o husă trasă peste neant.” Gabriel Liiceanu – Usa Interzisa
November 6th, 2006 at 1:20 am
io zic ca e bine sa fie si stari d’astea. pana la urma sunt dragutze si depresiile. mie unu imi plac. e totul negru si indiferent de ceea ce faci, mai mult ca sigur ca nu vei reusi sa
.
incat realitatea se transforma in fabulatie, imaginatia in realitate si ajungi sa nu mai faci distinctia intre ele. daca e sa te juoci cu pastila de 
pierzi toata distractia asta a depresiei
in final esti atat de
cand ne vedem iti explic cum poti sa ai parte de o depresie interesanta
December 21st, 2006 at 12:05 am
suntem o generatie obosita, cred, poate ma influenteaza si faptul ca acum nu ma simt deloc bine si ca am incercat sa combat cu mult vin, asta ca sa nu mai iau pastile anti-durere..:)
ne e din ce in ce mai greu sa ne bucuram, eu cel putin asa simt, ca am uitat sa ma mai bucur, la mine depresia e veche, dureaza de un an si ceva (sic!)
ce incerc eu sa fac e sa ma agatz de oamenii care-mi sunt aproape ca de niste colaci de salvare. Si mai incerc sa ajut pe cine pot, cum pot. asta imi da un sens, macar stiu ca nu e totul degeaba.
No man is an island…asta e dintr-un film (ca n-am citit cartea de meditatii..:) . Asa ca suntem condamnati la o viata impreuna, ceea ce e bine. Pentru ca altfel depresiile n-ar avea nici un farmec, nu?
December 28th, 2006 at 10:57 pm
Exista o bucurie a depresiei ca moment absolut de luciditate atunci cand sistemul de iluzii necesar existentei se da la o parte o clipa pentru a face loc adevarului gol-golutz.
Starea prelungita de adevar / depresie este de nesuportat.
October 11th, 2007 at 9:04 pm
Foarte frumos blog, foarte frumoase fotografii, foarte frumoase texte…Am descoperit din intamplare blog-ul si mi-a placut. Promit sa-l citesc in continuare
felicitari!
October 12th, 2007 at 10:16 pm
Iti multumesc Iulia. E bine din cand in cand sa mai ‘vezi’ ca mai bucuri pe catecineva. Creste inima ca o paine!
October 4th, 2008 at 1:10 pm
Intr-o simbata cam ‘gri’ am citit pe-aici, am privit, am ascultat — si-am simtit mirosul ierbii verzi de departe (din strafunduri cred). multam!